Inceputul imi pare cam grabit sa zic asa, fortat si mie imi pare ca sare niste pasi, greseala care in animatiile vechi Pixar, nu exista. Eu mai astept, dar tind sa o pun pe baza cumpararii de catre Disney. Mai astept si alte animatii Pixar pentru a-mi intari teoria. Revenind la Fonding Dory, dupa inceputul grabit avem si niste secvente emotionante si fix bune pentru copii si adulti deopotriva. Imi place cum leaga filmul de Finding Nemo in cateva faze dar pentru cei ce nu l-au vazut e foarte de sine statator.

Actiunea asta dupa introducerea la pas, este parca expusa mai fluent si pe intelesul tuturor. Ma gandesc ca trebuie sa faca asta pentru ca publicul target sunt copiii mici si nu adultii neaparat. Cred. Avem deci personajele descrise frumos si cu detaliul de care au nevoie. Mereu pare ca totul e pe fagasul cel bun dar apare ceva care fura personajele noastre de pe drumul cel bun al biruintei. Imi place aceasta reteta in toate filmele de animatie, dar parca aici si acest lucru e o idee, exagerat.

Mi-a placut totusi inceputul in care Reynolds apare 10-15 minute maxim (nu e spoiler pentru ca scrie la orice plot, ce se intampla in start) si statutul lui Costner care este un criminal, sau mai degraba un psihopat fara sentimente care omoara si loveste lume asa cum crede de cuviinta. Restul actorilor mentionati mai sus parca sunt in scena doar sa fie si sa-i recunosti, spunandu-ti: "pe astia i-am mai vazut in alte filme" sau "asta e ala din filmul ala".

Deci memoriile (vitale in film) ale unui agent CIA sunt transmise in mintea unui criminal periculos, singurul compatibil cu acest proces (1 caz la 10 milioane) si un anarhist este pe urmele acestor amintiri (care pot dezvalui unde este un hacker care are codurile pentru a lansa orice racheta din arsenalul SUA). Criminalul periculos este supus la operatie, care initial pare un esec, trimis inapoi in State la inchisoare dar evadeaza pe drum. O face cu gandul de a se folosi de informatiile noi din capul sau pentru a gasi geanta ascunsa de agentul CIA si in care, pe langa detaliile despre locul in care se afla hackerul (Olandezul pe al sau nickname), mai sunt si 10 milioane de $, bani pentru Olandez, in urma tranzactiei intre acesta si guvernul american. Puscariasul tot puscarias si hot, ce sa-i faci. Cum filmul incepe bine, fiecare cu a sa agenda la activ, vorba celor de la 3 Sud Est, amintirile il napadesc si il chinuiesc pe acest criminal de Costner, foarte violent de altfel si omul ajunge prin casa fostului proprietar al noilor sale memorii si ce sa vezi... cu timpul, chiar leaga o relatie, nu stiu cum sa-i zic, de amicitie, sau poate imi zici tu, cu recenta vaduva si fata acesteia.

Se tot alearga toate aceste grupuri prin toata Londra si care mai de care mai violent, dar nimeni pe aproape de Costner. Si ca tranzitia sa fie completa, marele criminal, lasa totul la o parte, si bani si securitate mondiala pentru ceva ce la inceputul filmului parea imposibil. Dar na, eu inteleg ca trebuie sa vedem eroi si mai nou, anti-eroii sunt la moda, dar sa o facem totusi credibil sau aproximativ.

Avem deci 4 femei in loc de 4 barbati vanatori de fantome si un secretar in loc de secretara. Femeile sunt majoritatea din cast-ul SNL (Saturday Night Live) si asta se vede. In sensul ca e o chimie totusi intre ele. Lasand asta la o parte, si multe personaje pasagere sunt din SNL. Majoritatea sunt cam exagerate si mi se pare ca prea mult. Inteleg si imi plac in mare parte aceste interpretari SNL asupra diferitelor subiecte si chiar daca de multe ori le ies (vezi Bridesmades, MacGruber), aici nu mi se pare deloc aceasta treaba. Imi pare doar ca sunt niste oameni carora li s-a dat pe mana franciza Ghostbusters si ei s-au folosit cum stiu: numai in stilul asta SNL.

Pe langa personaje, acum as adauga ceva si de bine. Si anume efectele speciale. Aici mi se pare clar ca se vad cei peste 130 de milioane de $ ai bugetului. De la prima fantoma aratata pana la final, efectele nu dezamagesc vreun pic. Sunt la nivel inalt si un deliciu pentru ochi.

Revenind la dojeni, plot-ul mi se pare iar ceva cam fortat uneori si chiar lipsit de directie in unele momente, parand ca merge in directia comicului de situatie si a orice pare amuzant la momentul respectiv: negresa plina de expresii specifice, secretarul tampit, glumele cu apropouri sexuale, etc. Finalul isi pastreaza nota liniara si anticipabila, iar asta nu poate decat sa-mi scada interesul si nota finala pentru acesta.

La incheiere, pot spune ca e un film ok, daca-l iei ca atare si nu incerci sa il compari cu originalul (pentru ca nu se poate). O bila alba totusi pentru aparitiile scurte ale lui Murray, Aykroyd, Ernie Hudson si S. Weaver...super tare. Lasand bucuria asta fanilor seriei originale, filmul e de nota 6/10 cu indulgenta. Vizioneaza pe propria raspundere.

Au mai trecut doua meciuri ale nationalei Romaniei, au venit 4 puncte si eu inca ma declar multumit de selectioner. Nu avem de ce sa n-o facem cu totii zic. Era intr-adevar minimul de puncte acceptat de noi toti din aceasta dubla, dar l-a indeplinit.



Lumea oricum se uita mai mult la numarul asta de puncte in loc sa se si uite la ce s-a jucat, cum s-a jucat si unde. Ce s-a jucat? Nationala noastra a avut un joc foarte deschis, ofensiv cum, indraznesc sa zic, de minim 20 de ani...adica da, de pe vremurile cu jucatorii aia ai nostri mari, pe care nu-i mai insir ca stiti la cine ma gandesc. Nu compar pe nimeni de la noi cu aceia, compar doar jocul ofensiv si rapid. Cum s-a jucat si unde? Haideti sa o zicem cum e si cum in alte situatii suntem maestri in a despica firul in patru. S-a jucat foarte urat in al 2 lea meci, pe covorul ala sintetic. Mi se pare incredibil cum in 2016, UEFA si FIFA permit asa ceva la un nivel asa mare. Hai sa jucam toti pe sintetic (material si graunte care cica ar fi si CANCERIGENE!!!) si dupa aia, cine vine si la noi, va castiga extrem de greu. Niste barbari, primitivi si cu o singura idee: sa ne rupa picioarele si dintii. Cum au si reusit cu domnii Chipciu si Sapunaru. O dau si pe arbitraj pentru ca sa iti iasa 2 jucatori accidentati si sa nu dai un galben macar, e inadmisibil. Manuel de Sousa sa ramana in Portugalia sa. De aceea si cel mai important sau meci arbitrat e Supercupa Portugaliei. Pentru un arbitru care isi desfasoara activitatea internationala din 2006, asta spune tot. Pacat ca a trebuit sa ne arbitreze fix pe noi, aceasta tentativa de oficial.

Asadar, eu cred ca din cauza acestor circumstante mai mult decat atenuante, avem doar 4 puncte si nu 6. Sunt 100% sigur, ca in orice alta ocazie si cu orice alt arbitru, am fi avut 6 puncte. Ca de obicei noi nu avem noroc nici atunci cand avem noroc, ca sa zic asa (ex: dam gol in ultimele minute cu Muntenegru, restul se stie). Uitandu-ma strict la jocul nostru, am fost mai incisivi si percutanti in primul meci dar nici in al doilea nu ne-am miscat rau. Echipa inca se cauta, sa recunoastem si asta, dar imi place ca in aceasta cautare, se gasesc si jucatori, sa speram, care vor ramane in circuitul echipei nationale.

Tatarusanu: i-a luat locul lui Pantilimon in ambele meciuri si daca nu a luat gol, pot spune ca nu a facut-o rau. Oricat nu-mi place, se pare ca iar are o perioada buna si cu evolutii ascendente si pana la urma sper sa ramana constant cat mai mult.

Benzar: dupa debutul fulminant in primul meci, nu a mai stralucit asa, poate si pentru ca am avut alta partitura si a fost ajutat in flanc de Adi Popa de unde si clar, nu a mai fost singur. Oricum, destul de constant inca, ramane titular in dreapta, in masura in care isi pastreaza evolutiile si la echipa de club, logic.

Sapunaru: la fel cum am zis in prima analiza, trebuia incercat in centrul defensivei si ma bucur ca a fost incercat si eram sigur ca aici da randament. A dat siguranta in ambele meciuri si pana la vreun miracol in care Chiriches sau Gardos incep sa joace constant, cred ca isi poate pastra locul in primul 11. Asta chiar daca i-au fost sparti 6 dinti in meciul arbitrat de "marele" Manuel.

Grigore: a fost titular si capitan in ambele meciuri, desi in al 2 lea a jucat doar 15minute, pana sa primeasca un cot in gura si sa fie schimbat cu Moti. Destul de nesigur si raman la parerea mea ca nu are valoare pentru titularizare dar daca toti antrenorii nu joaca cu Gaman, e clar ca e mai bun el si capitan decat fostul jucator giurgiuvean.

Tosca: cat asteptam sa fie jucat la nationala si pe postul sau, nu pe ce joaca la FCSB. S-a achitat bine de sarcini fata de o echipa net inferioara, mai ales pe sinteticul ala dubios, deci se va mai apela la el. In meciul cu Armenia s-a apelat la Latovlevici care a evoluat destul de ofensiv, cum era obisnuit la Steaua, cand era in forma, mai ales ca oaspetii jucau in 10 oameni din minutul 3.

Hoban: a fost integralist si in aceasta dubla. Si ajunge deja la 3 meciuri jucate din 3. A fost constant acum, avand si in fata jucatori din Armenia si Kazakstan, mult inferiori sub cei din Muntenegru. O sa-l vedem daca se ridica la nivel, cand vom intalni Polonia la Bucuresti. Inca il astept pe Pintilii.

Popa: A ajuns golgheter al Romaniei sub comanda lui Daum, cu 2 goluri din actiune. Mi se pare super, bravo lui, dar cred ca astea vor si ramane realizarile lui la nationala. Pacat ca nu avem alt mijlocas de banda si nu se incearca cu Torje. In ritmul asta, ma gandesc ca tot cu el vom incepe si meciul cu Polonia.

Marin: surpriza acestor meciuri. Cu Armenia a jucat superb, a dat gol, pasa de gol, a sutat si cu stangul si cu dreptul la poarta. S-a dovedit un adevarat jucator modern si eficient. Imi place enorm ca avem in sfarsit un jucator cu sut bun de la distanta si cu ambele picioare. Eat your heart out Dorinele :) si tine-o asa Razvane !

Stanciu: a fost omul primului meci din dubla, cu un gol si 2 pase de gol. Din cauza celor spuse mai sus, clar nu a putut face diferenta si in al doilea meci. Daum il responsabilizeaza si il tine coordonator, ceea ce e bine.

Chipciu: dupa e evolutiile sale constante din Belgia au ajuns si la urechile selectionerului, Chipciu a inceput titular ambele meciuri. A marcat si el un gol in a 2 a etapa dar in cea de-a 3 a, iesind accidentat la pauza, nu a putut face mai multe.

Stancu: a fost si el titular in ambele meciuri dar in afara de golul din penalty in etapa a 2 a, nu prea l-am vazut sa fie vreun real folos nationalei. Mi se pare in continuare ca nu e varf de careu ci un al 2 lea varf mai degraba sau cineva sa vina din linia a 2 a. Varful nostru impins de acum va trebui ales dintre Alibec si Andone clar. Restul nu dau randament aici sau nu sunt in forma de mult timp.

Au mai jucat si :

Rotariu: intrat in minutul 67, cu Armenia doar, a facut-o bine dar nu prea a avut ce realizari sa isi treaca in dreptul sau.

Enache: a intrat si el la pauza meciului din Kazahstan, in locul lui Chipciu, ca banda dreapta (Popa fiind mutat in stanga), dar s-a vazut ca nu mai e in forma acolo, desele schimbari de post din ultima vreme, cred ca si-au pus amprenta. Nu se poate la club sa joci fundas dreapta (si asta rar), iar la echipa nationala aripa dreapta (un post pe care evoluai acum 2 ani!).

Pe cei ce au jucat mai putin de 10 minute, nu-i voi lua in calcul acum sau vreodata. Valabil deci pentru Bicfalvi, Keseru si Andone.

Ramane deci sa ne pregatim pentru meciul din 11 Noiembrie de pe Arena Nationala cu Polonia si sa speram ca vom avea un Marin si Stanciu la fel de in forma ca in meciul cu Armenia, un Benzar energic ca in primul meci din aceste preliminarii dar si un Chipciu sau Alibec, gata sa dea lovitura de gratie si sa ne bucure. Bilete, pentru cei interesati, se pot procura de AICI. In continuare, ii doresc un mare NOROC, selectionerului, inspiratie la convocari si mai ales la primul 11 si schimbari.

Te mai las cu cateva cifre interesante dupa aceste meciuri:

• a fost prima data in istoria nationalei Romaniei, cand a marcat de 3 ori in primul sfert de ora al unui meci oficial
• Romania este nationala care ajunge cel mai repede la un avantaj de 3-0 în preliminariile Cupei Mondiale din zona europeana, in acest secol
• Tatarusanu i-a depasit pe Prunea, Dudu Georgescu si Raducioiu, la numarul de selectii. 41 are jucatorul Fiorentinei.
• Bogdan Stancu a ajuns la 12 goluri marcate pentru nationala in 45 de selectii, egalandu-l pe Dan Petrescu.

Sursa foto: restograf.ro

Mancarea/bautura: totul a fost foarte bun, ambele portii de paste mi s-au parut printre cele mai bune gustate pana acum. Cele carbonara sunt cele mai bune incercate. Bacon-ul adevarat si oul stil omleta stau marturie spuselor mele. Parmezanul separat adus, iarasi este o bunatate chiar si gustat individual. Am mai incercat si pastele cu pesto si muguri de pin. Un deliciu asisderea, doar ca pentru mine, a fost cam mult pesto desi nu credeam sa zic asta. Bautura a fost o, deja clasica limonada care la 10 lei a intrat in top 3 personal, iar vinul roze frantuzesc, de asemenea a fost la mare inaltime.
Nota: 4/5



Ambianta: cum am si inceput, ambianta a fost una foarte placuta. Terasa era si ea ocupata la vreo 3-4 mese desi era destul de frig dupa mine, iar inauntru era aproape plin, desi era o ora mai potrivita pentru stat in casa. Asta inseamna ca localul este apreciat si de altii, nu numai de mine. Toaletele sunt foarte curate, la fel si localul in sine, tacamurile aidoma. Muzica numai buna pentru un pranz in centru. Singurul motiv pentru care nu le dau nota maxima, este ca televizoarele din fiecare camera, erau pe Digisport (lucru placut ca barbat, dar pentru un restaurant peste medie si italienesc, putin cam nepotrivit).
Nota: 4/5



Servirea: a fost impecabila, staff-ul amabil, rapid si atent. Comanda a fost adusa foarte repede, desi era destul de plin cum ziceam, iar asta, ca si client, nu poate decat sa te bucure.
Nota: 5/5