Un nou membru in familie

de noiembrie 25, 2018
Știu că nu e prea nou subiectul dar am zis că de undeva trebuie să reîncep acum că vreau să micșorez durata dintre postări, mai ales ca au trecat atatea luni.

În decembrie, dacă nu mă înșel, am luat hotărârea de a adaugă un nou membru în familie și cum cel mai simplu era un animal mic, am decis că o perioadă de probă (de care să treacă el sau mai ales eu și alergia mea la unele pisici) ar fi ok pentru o pisica, sau pisoi să zicem mai exact.

Thor, motanul nostru, luat de pe strazi

Am decis așadar membrul, acum trebuia să începem căutările pe site-urile de adopție. Am zis că nu vrem unul neapărat mic pentru că sunt mai nebuni, dar nu am vrut să fim prea “picky”.

Am dat așadar de un pisoi mic și abandonat găsit de un tip care nu-l putea ține foarte multe zile. Am luat legătură cu el, a rămas că fix în ziua următoare să mergem să-l luăm. Am ajuns să luăm și litieră, nisip și mâncare pt el înainte să vedem pisica, dar când sunăm pentru a stabili ora exactă și a primi adresa, surpriză: omul nu a mai vrut să dea pisica pentru că se atașase. După două zile doar. Îl dojenesc puțîn pe om și-i explic că a fost cam aiurea postând anunțul la o zi după ce l-a găsit în loc să aștepte puțin.

Reluăm căutările și găsim un motan la vârstă a două (5-6 ani, sau așa ni s-a zis inițial) în a cărui descriere apar cuvinte că “liniștit”, “cuminte” sau “deștept”. Hotărâm să încercăm o vizită și aici. Se întâmplă să ajungem, să-l vedem și să ne placă instant. Găsim că toate cele 3 adjective de mai sus erau adevărate dar lipsea unul: timid. Dar totuși, era normal pentru un motan care a trăit toată viață pe străzi, era într-un apsrtament cu alte 2 pisici și urmă să-și schimbe domiciliul iarăși.

Cum am ajuns cu el acasă, l-am scos din cușcă și a început să descopere noul teritoriu. Bineînțeles că nu s-a așezat deloc în locul amenajat pentru el ci și-a făcut unul nou în canapea în colț. A găsit că locul sau permanent să fie colțul canapelei, fix lângă brațul de piele, pe care l-a și făcut varză în decurs de 1 săptămâna. 

Este o pisica foarte cuminte și când auzeam la oameni sau citeam în anunțuri că se caută cămine pentru pisici 'cuminți, care nu fac deranj sau zgomot' mă gândeam că sunt aceștia nebuni și absolut toți consideră că pisicile spre adopți sunt așa sau, pur și simplu, încearcă să le 'vândă' mai bine. Dar asta până la mister Thor. Nu am văzut, și probabil nu o să mai văd, cât trăiesc, pisica așa cuminte și calmă, deși puțîn nebun (pentru că fuge sub cadă la orice mișcare sau zgomot pe care nu-l așteaptă). 

Partea bună e că, în încheiere, deși la început aveam o mare problema la nivel de alergie cu el, ușor cu timpul, se pare să se fi rezolvat de la sine, cel puțîn în majoritatea cazurilor. Deci am trecut și peste acest 'hop' rămas.


Nu ne rămâne decât, să ne bucurăm și noi de Thor, atâta timp cât avem cu el, nefiind foarte tânăr (bănuiam că în realitate, după ce am înțeles de la doctori, are pe undeva în jurul a 10 ani) și să îi dăm un cămin călduros, cu dragoste și mâncare bună, sperând să fie cu noi și 5 ani de acum, dacă se poate. Pentru că ne gândim că și el probabil se bucură de noi atât cât știe și realizează :) 

Ultima treaba și aici chiar închei: mă bucur, și sunt sigur că și Cornelia e de acord cu mine, că nu am cumpărat un animal, ci am găsit și ajutat unul de pe stradă cu o casă și o viață bună. #adopt

It Comes at Night

de martie 31, 2018
Am zis în sfârșit să mai scriu și eu ceva de un film. Printre muncă, sala și Youtube, să mă mai ocup și de pasiunea de odinioară: review-urile de filme. Continui deci cu filmul ăsta mișto și mult mai bun decât notă să pe IMDb.

posterul filmului vine noaptea

Am mai povestit că cel mai tare joc jucat vreodată și poveste care m-a prins, a fost Last of Us. Se pare că acest tip de povestire și cu acest tip de oameni singuratici sau meticuloși, mă prind foarte mult. De asta mi-a plăcut mult și It Comes at Night, mai ales că  Joel Edgerton îmi pare fix un Joel din jocul menționat. 

M-a bucurat și faptul că a fost unul din cazurile alea în care plăcându-mi trailerul văzut, am decis să ignor notă mai mică a filmului și mai ales review-urile mediocre ale oamenilor de pe IMDb. 

Găsim un om care își face treaba meticulos zi de zi, luna de luna, în jurul casei sale, apărându-și familia de un rău pe care nu îl vedem. Are grijă de toate aceste lucruri, iar la inserat, se retrage în confortul casei sale, având grijă că ușile să fie mereu închise. Toate astea până când, într-o seară, găsește ușa de la intrare deschisă și pe copilul sau afară. 

De aici totul începe s-o ia la vale puțîn, el ajunge să găsească o familie, printr-o circumstanță ciudată. Apoi decide să le permită acestora să stea cu familia să în casă mare, dar, numai respectând niște reguli, după care și el a trăit în tot acest timp. 

Îmi place expunerea, atmosfera și tensiunea creată de regizor, mai ales noaptea. Mi se par mult mai interesante și reușite aceste filme în care nu îți este arătat mare lucru, sau chiar deloc, de către regizor, însă prin cadre și unghiuri deștepte, efectul final este mult mai bun decât dacă ai vedea, să zicem, cine știe ce creatură. 

Dacă vrei să vezi ceva gen Blair Witch, în care nu vei fi complet lămurit la final (să zicem doar atât) despre cele întâmplate, asta e un film bun pentru ține. Dacă însă cauți ceva cu creaturi fioroase sau zombie, atunci bagă un I Am Legend sau World War Z. Eu merg pe un 7/10 clar. 

Sursa foto: elmercurio.com.mx

New year, new me crap

de februarie 12, 2018
Am facut o mare pauza pe aici. Dar asta si datorita unor chestii personale. Ca e vorba de o pisica luata in casa sau de un job nou (iar!?), am avut cu ce-mi umple timpul asta si asa mereu prea putin din perioada sarbatorilor.


Nici nu mai stiu cu ce incepe. Job-ul cred ca e mai important. Pe 11 decembrie am inceput munca in alta parte, una in care ma simt mai apreciat si mai bine ca in multi ani. Desi sunt zile cand ajung la 8:30 si plec in jur de 20:00, tot nu ma simt ca atunci cand plecam 'la program' si la 18:50 eram acasa. E super greu cateodata, multa munca, mult de lucrat si nu-mi gasesc timp nici sa mananc, dau un sms sau sa ma gandesc la mine un moment, momentan nu-mi displace deloc, iar ca dovada stau zilele in care 'ma trezesc' din munca si e ceasul 15-16.

Am pus mereu oamenii pe primul loc si aici parca ma pun si ei. Spre deosebire de locul trecut unde avusem o primire foarte frumoasa cu niste cuvinte parca scoase din carti (asa de bune erau), intr-adevar, doar de la jumatatea mai amabila a patronatului, sa-i zicem asa. Cealalta jumatate a fost fix ce uram eu la noi in Romania: interes putin spre deloc coroborat cu pretentii mari. Ah, am uitat sa zic si de istericale. Pacat ca nu am actionat dupa ce am simtit din vara, zicand ca e doar un sentiment pasager. Deh, cat traim, invatam desigur.

Nu doream sa ma axez pe partea negativa/neproductiva din partea cealalta ci pe prezent si cum se contureaza viitorul. Am impresia dupa mult timp, ca nu fac ceva inutil la job si ca am ce invata zilnic. Nu am mai avut acest sentiment de cand lucram in televiziune si, fiind cam acum 5-6 ani, e frumos sa ma 'revad' cu el. Ca dovada, asta e si motivul pentru ca nu am mai scris de 1 luna si jumatate, pe langa oboseala cu care ajung la 20-21 acasa.

Sper in zilele urmatoare si mai am chef si timp sa detaliez alte schimbari facute sau resimtite in ultima vreme. Stay tuned, daca mai sunteti careva pe aici :) Nu m-am oprit si nu o fac. Mai rarut ca e mai dragut doar.

Seara faina.


Stoker

de ianuarie 01, 2018
Am vazut acest film pentru ca regizorul e unul super, mega, tega bine vazut in Coreea. E cel ce facut trilogia razbunarii Sympath for Mr. Vengeance, Oldboy si Lady Vengeance. Deci merita blana vazut, orice ii bese mintea unui astfel de om. Ah, a mai regizat si The Handmaiden acu 2 ani.

posterul filmului stoker

Povestea este despre India in mare parte, al carei tata moare si unchiul sau, Charlie, vine sa o ajute pe ea si mama sa instabila, Evelyn sa treaca mai usor peste aceasta perioada. Prin acest ajutor, Charlie intelege sa vina sa locuiasca cu cele 2 persoane. Unde mai pui ca India nu stia de existenta unui frate al tatalui sau si de faptul ca devine innebunita dupa unchiul sau misterios si sarmant.

Spusa in adevarata ideologie asiatica, povestea infasoara intriga cu misterul dat de regizor la multe cadre si astfel ai parte de un film povestit, sa-i zic asa, in cele mai intense feluri.

Simti asa ca e ceva ciudat in aer, pentru ca fiecare personaj are issues-urile lui, mai ales India si Evelyn care ajung oarecum sa se intreaca pentru a-i fi pe plac lui Charlie. Concomitent cu asta, trectul vine usor usor sa se iveasca in prezent si aflam in climax-ul filmului, tot ceea ce era ascuns si mai ales de ce!

Nicole Kidman (Evelyn) si Matthew Goode (Charlie), isi fac magistral personajele sa para ciudate si deranjate. Dar de departe, Goode, reuseste sa faca un anti erou, un personaj cum spun americanii pe care iubesti sa-l urasti.

E o poveste spusa interesant, cu personaje interesante, dar care isi pierde din stralucire pe final. Nu pot spune exact ca nu mi-a placut un personaj sau o poveste a unuia, dar ceva nu s-a pupat si aici a pierdut din maretie prin lipsa unor explicatii sau a unui plot foarte coerent. E acolo fix la limita intre maretie si mediocritate.

Eu ii dau doar un 7/10 pentru ca putea fi si mai bun desi parca regizorul s-a oprit intentionat la stadiul actual al filmului, nemaidorind sa-l faca si mai bun. Just my two cents.


Sursa foto: imdb.com
Un produs Blogger.