Filme
SF din 1997 văzut in 2016, Contact pe numele său
După ce am văzut Arrival, despre care am povestit AICI, m-am decis sa continui şi cu alte filme Sci Fi. Contact e unul din ele. Găsit pe undeva pe o lista cu filme asemănătoare celui regizat de Villeneuve, avea o notă bună pe IMDb, actori şi regizor bun, si mi-am zis că e în regulă.
E vorba de Jodie Foster care joacă rolul unui cercetător pasionat de găsirea unui semnal din spaţiu provenit de la o civilizaţie extraterestră. După ce aflăm detalii din copilăria ei, lucrul acesta se şi întâmplă. Omenirea primeşte o serie de numere,despre care se află mai târziu că sunt nişte instrucţiuni menite să o ajute să construiască o nava spaţială prin care piloţii să se întâlnească cu aceşti extratereştri.
Totuşi, când vezi un film din anii 90, vezi că de fapt, aceste mega producţii de pe atunci, erau foarte lente şi par plictisitoare mai mereu acum. Oare aşa o fi fost sau pur şi simplu filmele noi văzute, îmi/ne schimbă percepţia despre desfăşurarea unora din ele ? Oricum ar fi, Contact e foarte lent pe alocuri şi de la un punct şi puţin exagerat. Ştiu că sună aiurea să numesc un film SF că exagerat, dar aşa l-am simţit eu. Au, ele, filmele astea mai vechi, o doză de a detalia totul parcă, cat mai mult posibil, lucru care în 2016, poate părea că îţi atentează la inteligenţă pe alocuri.
Partea cea mai plăcută mie, a fost, o schimbare în film, prin care actriţa principala a încercat să convingă oamenii şi guvernul american de unele fapte întâmplare. Nu o spun mai clar pentru că trebuie s-o fac evident şi îl stric pentru eventualii privitori. Chiar dacă are 20 de ani filmul, e posibil să fie oameni care încă nu l-au văzut că mine acu câteva zile.
La final, rămâne un film care poate fi perceput de unii drept lent cu un fir narativ care trenează în multe momente dar cu o idee, până la un punct, destul de bună. Eu însă, îi dau 6/10 şi pentru că nu m-a prins aşa precum aş fi vrut şi momentele sale moarte. Dacă l-aş fi văzut mai devreme, foarte probabil, să fi crescut nota acordat, cu un punct. Astea fiind date, îti doresc o vizionare plăcută.
E vorba de Jodie Foster care joacă rolul unui cercetător pasionat de găsirea unui semnal din spaţiu provenit de la o civilizaţie extraterestră. După ce aflăm detalii din copilăria ei, lucrul acesta se şi întâmplă. Omenirea primeşte o serie de numere,despre care se află mai târziu că sunt nişte instrucţiuni menite să o ajute să construiască o nava spaţială prin care piloţii să se întâlnească cu aceşti extratereştri.
Totuşi, când vezi un film din anii 90, vezi că de fapt, aceste mega producţii de pe atunci, erau foarte lente şi par plictisitoare mai mereu acum. Oare aşa o fi fost sau pur şi simplu filmele noi văzute, îmi/ne schimbă percepţia despre desfăşurarea unora din ele ? Oricum ar fi, Contact e foarte lent pe alocuri şi de la un punct şi puţin exagerat. Ştiu că sună aiurea să numesc un film SF că exagerat, dar aşa l-am simţit eu. Au, ele, filmele astea mai vechi, o doză de a detalia totul parcă, cat mai mult posibil, lucru care în 2016, poate părea că îţi atentează la inteligenţă pe alocuri.
Partea cea mai plăcută mie, a fost, o schimbare în film, prin care actriţa principala a încercat să convingă oamenii şi guvernul american de unele fapte întâmplare. Nu o spun mai clar pentru că trebuie s-o fac evident şi îl stric pentru eventualii privitori. Chiar dacă are 20 de ani filmul, e posibil să fie oameni care încă nu l-au văzut că mine acu câteva zile.
La final, rămâne un film care poate fi perceput de unii drept lent cu un fir narativ care trenează în multe momente dar cu o idee, până la un punct, destul de bună. Eu însă, îi dau 6/10 şi pentru că nu m-a prins aşa precum aş fi vrut şi momentele sale moarte. Dacă l-aş fi văzut mai devreme, foarte probabil, să fi crescut nota acordat, cu un punct. Astea fiind date, îti doresc o vizionare plăcută.
Sursa foto: skiffyandfanty
Comenteaza si tu..