Downey duce in spate si filme fără super eroi

Văzut după mai mult timp de când am auzit de el, la momentul potrivit zic, pentru că ai nevoie de un anumit mood pentru a-l privi. Cu Downey dintr-un rol arhicunoscut, dar şi popular, acela de arogant notoriu şi persoană de succes (acu îţi vine în minte rolul din Avengers şi Iron Man, duh, numai că în film e un avocat plin de bani şi de toate) cum de altfel i se potriveşte de minune.

posterul filmului The Judge

Deci el e un avocat de aparare, bogat cât cuprinde, cu orice îţi poţi imagina, în afară de o familie fericită. Află că trebuie să meargă în satul natal pentru că mama sa moare, ocazie cu care se reîntâlneşte cu restul familiei sale, formată din cei doi fraţi, unul mai mare şi unul mai mic, puţin mai încet la minte, dar şi cu tatăl sau, judecător de 30+ ani, cu care e certat de când era mic. Prilej pentru vechi certuri să se reaprinda, idile din copilărie să îşi facă loc în prezent şi numeroşi scheleţi din dulap să iasă la iveală. 

Imediat după înmormântare, tatăl său, face un accident şi este acuzat că a omorât un om, fix cel care tocmai ieşise din închisoare după ce ispăşise o pedeapsă dictată de acesta. Downey se oferă să-şi apere tatăl în proces, acesta (interpretat magistral de alt Robert, dar Duvall) refuză  iniţial, dar când vede cât de nepregătit e avocatul din oficiu, acceptă dar cu unele condiţii. Ai zice că nu prea poate fi real tot taraboiul din film şi că e cam exagerată treaba, dar unii oameni când sunt certaţi, chiar sunt certaţi, tre să fi cunoscut măcar un prieten certat în aşa hal cu unul din părinţii săi. Eu ştiu. Deci nu vad asa o chestie negativă treaba cu orgoliile in familie. Mai ales că tocmai acolo, sunt cele mai mari orgolii de oriunde.

Lăsând realismul, care uneori e cam întins la extrem, dar după mine, în limitele acceptate, filmul îmi pare un "tearjerker" cum îi zic americanii, pentru simplul fapt că abuzează de nişte întâmplări şi momente dintr-un timp aşa scurt. 

Per total,a fost un film foarte bun, cu un acting la superlativ. Îmi place să văd că Robert Downey poate duce de unul singur şi filme serioase fără super eroi. Cap-coadă e un film bun, cu de toate. Merită un 7/10 lejer. Ca sfat: incearca sa nu-l vezi cu unul din parinti, mai ales daca nu va intelegeti bine. 

Sursa foto: 

Niciun comentariu

Un produs Blogger.