Filmul perfect pentru cei pasionaţi de muzică. Dacă ştii/ai făcut/îţi place (pe bune) muzică, acest film e pentru tine!
Asta mi se pare cea mai potrivită şi scurtă descriere a filmului. Orice faza importantă din film e sincronizată pe muzica ce se aude în boxe de către noi, privitorii, dar în acelaşi timp, şi de personaje. Muzică mai "cu cojones" pentru urmăriri cu poliţia sau ceva mai lent şi calm pentru zilele fără chef. Avem astfel de schimbări pe tot parcursul filmului pentru că, de ce nu, asemenea stărilor noastre diferite din viaţă de zi cu zi, personajele au şi ei momente mai fericite sau mai triste. Bineînţeles, piesele găsite pentru aceste schimbări de stări sunt exact cum trebuie dar şi cum nu te aştepţi. Din acest punct de vedere ai parte de poate cea mai electrizantă şi interesantă coloana sonoră pusă pe un film. Când mai adaug şi că Edgar Wright (regizorul) a gândit întâi piesele pentru film şi după, a căutat să facă scenariul în jurul lor, ar fi destul să te mire şi să te facă să-l vezi :)
Mergând la personaje, mi-au plăcut toate aproape. Ansel Elgort e super bun în acest rol, departe de stilul lui Ryan Gosling în Drive, mult mai senin, tânăr şi pozitiv. Îmi place şi Kevin Spacey şi Jon Hamm, ultimul distantandu-se de rolurile comice superficiale. Jamie Foxx e şi el la înălţime, deşi e un stereotip întreg în acest film, e ceva ce a jucat şi i-a venit mănuşă. Singură persoană cu care am ceva e Lily James. Pare un personaj pus doar de nevoie în film, pentu că Baby (Ansel Elgort) trebuia să aibă cimeva de care să se îndrăgostească. Un personaj fără mari orizonturi, planuri sau idei. Doar vise în cap şi clişee pentru noi. Cineva care aşteaptă să fie salvată şi luată de val. Acesta a fost de altfel şi singurul punct slab al filmului.
Mi-a mai plăcut şi absenţa unui personaj negativ în prima jumătate a filmului. Sau cel pe care-l vezi drept unul, nu este, atât de...rău. E mişto înşiruirea de pe parcurs de personaje cre par drept "villain". Apare unul şi zici: asta e. Cum e reţeta clasică de altfel. Dar te înşeli. Apare altul şi tu iar. E mişto treaba asta pentru că în viaţă sau în realitate să zic, nu e nici unu clar bun sau rău de la început.
Cu toate cele bune şi acel lucru mai simplist, să nu-i zic rău, filmul e un must see şi eu îi dau 8/10. Vizionare plăcută şi audiţie plăcută la soundtrack!
Mergând la personaje, mi-au plăcut toate aproape. Ansel Elgort e super bun în acest rol, departe de stilul lui Ryan Gosling în Drive, mult mai senin, tânăr şi pozitiv. Îmi place şi Kevin Spacey şi Jon Hamm, ultimul distantandu-se de rolurile comice superficiale. Jamie Foxx e şi el la înălţime, deşi e un stereotip întreg în acest film, e ceva ce a jucat şi i-a venit mănuşă. Singură persoană cu care am ceva e Lily James. Pare un personaj pus doar de nevoie în film, pentu că Baby (Ansel Elgort) trebuia să aibă cimeva de care să se îndrăgostească. Un personaj fără mari orizonturi, planuri sau idei. Doar vise în cap şi clişee pentru noi. Cineva care aşteaptă să fie salvată şi luată de val. Acesta a fost de altfel şi singurul punct slab al filmului.
Mi-a mai plăcut şi absenţa unui personaj negativ în prima jumătate a filmului. Sau cel pe care-l vezi drept unul, nu este, atât de...rău. E mişto înşiruirea de pe parcurs de personaje cre par drept "villain". Apare unul şi zici: asta e. Cum e reţeta clasică de altfel. Dar te înşeli. Apare altul şi tu iar. E mişto treaba asta pentru că în viaţă sau în realitate să zic, nu e nici unu clar bun sau rău de la început.
Cu toate cele bune şi acel lucru mai simplist, să nu-i zic rău, filmul e un must see şi eu îi dau 8/10. Vizionare plăcută şi audiţie plăcută la soundtrack!
Sursa foto: saosongdep.com
Comenteaza si tu..