A venit şi a 3 a zi peste noi şi am plecat către Delphi la 8:30. De plecat am plecat, dar de ieşit din Atena, mai greu. Ambuteiaj ca pe DN în zilele bune şi de fapt ca pe bd. Iuliu Maniu în orice zi. Aşadar am văzut şi partea mai puţin practică a oraşului. Până la 11:00 nu am făcut nimic decât să admirăm peisajele ca cel de mai jos şi cam atât.
Ajungem la un popas şi intrăm pe nişte porţi. Aparent intrasem în curtea Muzeului din Delphi. Urcăm către templul lui Apollo sau ce a mai rămas din el. Vestigii şi rămăşiţe alte caselor de pe deal ni se arată. Culturile române şi greceşti m-au impresionat mereu şi acum plusează cea de-a două. Templul rămas după distrugerile ordonate de cotropitorii bizantini, încă îşi arată coloanele şi câteva bucăţi de piatră perfect tăiate pentru pereţii acestuia. Noi tot urcăm. Avem în faţă o vale întreagă şi nişte dealuri care par că se întrepătrund. Ceva ce da ruşine serpentinelor de la noi, zic eu.
Am mai urcat până sus şi am văzut un teren pe care se disputau jocurile din Delphi, cum poţi vedea în prima poză de mai jos. Pe lângă astea, treaba importantă constă în localizarea Oracolului din Delphi aici. Acesta era compus, spune legendă, din femei care inhalau tot felul de fumuri de la substanţe ştiute de preoţii şi hermitii locali care le dădeau puterea de a vedea viitorul, astfel dând predicţii foarte exacte. Adevărul, spus de ghid, stă în alt fel. Treaba cu femeile drogate, aparent, era doar ceva de faţada. Existau nişte analişti să le zicem, geo-politici sau geo-economici care ştiau mersul treburilor în fiecare stat din jur şi mai ales ţări din Eurasia prin iscoadele şi relaţiile avute în toate aceste colţuri ale continentului. Astfel, puteau anticipa anumite mişcări de trupe, lovituri de stat, porniri de război sau orice intenţie avută de orice ţară sau stat grec. Am coborât la baza pentru a intră şi în muzeu. Acesta era plin de statui din sec 7 iHr. Nici mult n-am stat pe aici, dar adunat cu cele aproape 2 ore de pe dealul de la locaţia fostului Oracol din Delphi, că s-a făcut 14:30 şi noi muream de foame aşa că am plecat spre oraş şi restaurant. O mâncare foarte simplă şi cam neplăcută chiar. Şi nu am fost singurul cu această părere. După asta, a venit iar greul. De la 4 până la 7:15 am stat în microbuzul asta pentru că venind înapoi spre Atena, am prins ora de vârf. Noi nu ştiam asta, dar ne gândeam că cineva care stătea acolo şi ne-a făcut itinerariul, putea să o anticipeze şi să ne întoarcă mai devreme.
Ajungând aşa târziu la hotel, a trebuit să ne grăbim cu pregătirea în camera pentru plecarea către restaurantul unde urmă să avem cină şi show-ul tradiţional grecesc. Am ajuns la Zafiro, pe numele lui. Am primit nişte lecţii scurte despre cum se face uleiul de măsline extravirgin şi care e diferenţa dintre acesta şi cel virgin, cum se face făină foarţă fină şi pură cu ajutorul apei şi am început masă. Una ce părea mai fancy dar că aperitiv, tot cu faimoasa salată grecească, brânză feta, sos tzatziki şi salată de vinete, a pornit. Au urmat dansuri populare, am învăţat şi noi puţine mişcări şi chiar, unii din noi, inclusiv subsemnatul, ne-am îmbrăcat în costumele lor tradiţionale. Unde mai pui că am mai spart şi farfurii cu sutele. Dar am fost şi puşi să dăm cu mop-ul după, pentru a strânge resturile în faţă cântăreţilor. Chiar a fost tare şi după atâta mişcare, restul mâncării, a intrat foarte bine.
O zi plăcută pe final, deşi drumul a fost stresant pentru toţi. Cina şi show-ul au salvat-o lejer. Păcat că plecăm. Asta a fost sentimentul comun prins de la restul în faţă hotelului când ne-am luat la revedere de la gazdele noastre. Mai mergeau 2-3 nopţi.
Ajungem la un popas şi intrăm pe nişte porţi. Aparent intrasem în curtea Muzeului din Delphi. Urcăm către templul lui Apollo sau ce a mai rămas din el. Vestigii şi rămăşiţe alte caselor de pe deal ni se arată. Culturile române şi greceşti m-au impresionat mereu şi acum plusează cea de-a două. Templul rămas după distrugerile ordonate de cotropitorii bizantini, încă îşi arată coloanele şi câteva bucăţi de piatră perfect tăiate pentru pereţii acestuia. Noi tot urcăm. Avem în faţă o vale întreagă şi nişte dealuri care par că se întrepătrund. Ceva ce da ruşine serpentinelor de la noi, zic eu.
Am mai urcat până sus şi am văzut un teren pe care se disputau jocurile din Delphi, cum poţi vedea în prima poză de mai jos. Pe lângă astea, treaba importantă constă în localizarea Oracolului din Delphi aici. Acesta era compus, spune legendă, din femei care inhalau tot felul de fumuri de la substanţe ştiute de preoţii şi hermitii locali care le dădeau puterea de a vedea viitorul, astfel dând predicţii foarte exacte. Adevărul, spus de ghid, stă în alt fel. Treaba cu femeile drogate, aparent, era doar ceva de faţada. Existau nişte analişti să le zicem, geo-politici sau geo-economici care ştiau mersul treburilor în fiecare stat din jur şi mai ales ţări din Eurasia prin iscoadele şi relaţiile avute în toate aceste colţuri ale continentului. Astfel, puteau anticipa anumite mişcări de trupe, lovituri de stat, porniri de război sau orice intenţie avută de orice ţară sau stat grec. Am coborât la baza pentru a intră şi în muzeu. Acesta era plin de statui din sec 7 iHr. Nici mult n-am stat pe aici, dar adunat cu cele aproape 2 ore de pe dealul de la locaţia fostului Oracol din Delphi, că s-a făcut 14:30 şi noi muream de foame aşa că am plecat spre oraş şi restaurant. O mâncare foarte simplă şi cam neplăcută chiar. Şi nu am fost singurul cu această părere. După asta, a venit iar greul. De la 4 până la 7:15 am stat în microbuzul asta pentru că venind înapoi spre Atena, am prins ora de vârf. Noi nu ştiam asta, dar ne gândeam că cineva care stătea acolo şi ne-a făcut itinerariul, putea să o anticipeze şi să ne întoarcă mai devreme.
Ajungând aşa târziu la hotel, a trebuit să ne grăbim cu pregătirea în camera pentru plecarea către restaurantul unde urmă să avem cină şi show-ul tradiţional grecesc. Am ajuns la Zafiro, pe numele lui. Am primit nişte lecţii scurte despre cum se face uleiul de măsline extravirgin şi care e diferenţa dintre acesta şi cel virgin, cum se face făină foarţă fină şi pură cu ajutorul apei şi am început masă. Una ce părea mai fancy dar că aperitiv, tot cu faimoasa salată grecească, brânză feta, sos tzatziki şi salată de vinete, a pornit. Au urmat dansuri populare, am învăţat şi noi puţine mişcări şi chiar, unii din noi, inclusiv subsemnatul, ne-am îmbrăcat în costumele lor tradiţionale. Unde mai pui că am mai spart şi farfurii cu sutele. Dar am fost şi puşi să dăm cu mop-ul după, pentru a strânge resturile în faţă cântăreţilor. Chiar a fost tare şi după atâta mişcare, restul mâncării, a intrat foarte bine.
O zi plăcută pe final, deşi drumul a fost stresant pentru toţi. Cina şi show-ul au salvat-o lejer. Păcat că plecăm. Asta a fost sentimentul comun prins de la restul în faţă hotelului când ne-am luat la revedere de la gazdele noastre. Mai mergeau 2-3 nopţi.
Comenteaza si tu..