War Dogs - Tipii cu arme

Se aseamana in multe privinte cu Wolf of Wall Street si nu numai din pricina faptului ca apare Jonah Hill. Mi se pare ca urmeaza reteta asta de succes a acelui film : o poveste reala, spusa prin intermediul unor actori buni, cu muzica buna, cu cadre bune si multe faze comice (ce implica si droguri uneori) pentru acel "comic relief". Ah, am uitat sa zic ca si aici filmul e narat de personajul principal.

Dar nu ma plang cu nimic prin cele de mai sus. Filmul e foarte relaxant dar totodata captivant, cele aproape 2 ore trec pe nesimtite.
Doi pusti de 20 si ceva de ani incep sa caute si ia contracte foarte mici pentru tot felul de armament cu Armata Americana. Din cauza ca Chenney fusese prins ca daduse multe contracte pe bani multi, unei singure firme, acum armata trebuia sa imparta astfel de contracte si cu firme mici pentru ca aceasta piata sa beneficieze de concurenta loiala. 500 de Beretta nu echipeaza un razboi dar cu siguranta aduc multi bani unor copii care le transporta din Italia in Iraq, politiei locale, via Iordania. Cam asta e premisa din care filmul cu adevarat porneste.

Imi place mult chimia intre Teller si Hill. Incep sa cred ca aceste roluri sunt manusa pentru Jonah pe care il vad un actor, tind sa zic, desavarsit, pentru apare in filme ca 21 Jump Street, Moneyball, This Is The End, Wolf of Wall Street, True Story si Hail, Caesar! Observati pattern-ul... E ceva gen James Franco : e la sigur de luat in comedii, dar e bun si in filme serioase. Cat despre Miles Teller, el imi confirma ideea ca e un bun actor dar care trebuie sa fie distribuit si in filme cu potential si ca poate duce in spate un film mai grandios nu chestii adolescentine ca Project X si 21 & Over sau "indie flicks" gen The Spectacular Now si Whiplash. Pacat ca se mai pierde pe drum cu prostiile That Awkward Moment, chiar si Divergent si mai ales porcaria maxim Fantastic Four. Sper sa-l vad in roluri serioase pentru ca poate si imi place.

Revenind la film, singurul lucru care m-a enervat a fost ca iar am vazut imagini din tara noastra si din Bucuresti mai ales, care insa in film erau date ca imagini din Albania. Cand apare Hotelul International din capitala, imagini cu Casa Poporului si cu Splaiul Unirii dar astia o dau ca sunt in Albania, nu-mi pica bine. A aparut pana si Gabi Spahiu dar cu cireasa de pe tort in persoana lui Mircea Stoian, libidinosul de la un Show Pacatos. Pentru ca nu s-a terminat aici, a mai aparut si nevasta unui pasamite albanez, dar vorbind in romana. Frumos, n-am ce zice, doar ca aparent e mai ieftin de filmat in Romania si pretins ca e Albania decat cu adevarat in acea tara.

Lasand patriotismul acum de-o parte, filmul e foarte bun, povestea reala ajuta la relatia privitor-actori si la credibilitatea trairilor acestora. E primul film la care nu stiu daca sa dau un 8 sau 7 de la The Nice Guys. Am sa merg totusi pe un 7/10 pentru ca am considerat ca nu se ridica la nivelul acestuia dar de ce sa nu recunosc : si partea cu Romania/Albania nu mi-a placut extraordinar.