Interviu cu Alin Cotofana, intai prieten, dar si consilier la Primaria Capitalei (2/2)

Continui aşadar, tirul întrebărilor îndreptate către Alin, întrebări cărora le face faţă cu brio: 

Manolakis: Am văzut recent că un coleg din Consiliu General, şi-a dat demisia din partid, după ce acesta a fost filmat votând la două cartele, una fiind a preşedintelui USR. A fost acesta forţat până la urmă să-şi dea demisia sau chiar a fost o decize 100% personală ? Pentru că totuşi a fost implicat şi Nicuşor Dan în acest scandal urat pentru USR.

Alin Cotofana: Într-adevăr, a fost un episod nefericit... Decizia de demisie a fost una personală a domnului Dobrev, dandu-şi seama de ce s-a petrecut. Nu vreau să pară o justificare, dar dacă este să o luăm aşa, avem mai multe exemple recente în Consiliu, fix cu aceeaşi problema ! Ideea este că noi nu avem puterea de a "face scandal" în presă cu aceste exemple identice, aici e diferenţa între noi şi alţii! Şi probabil şi demnitatea...

M: Ce veţi face dacă mai apar cazuri de genul? Nu va e frică de un eventuală scădere în rândul simpatizanţilor tineri care v-au ajutat atât de mult în alegerile locale şi care v-ar putea sprijini în continuare în cele parlamentare ?

A: Sincer, sper să nu mai apară cazuri de genul, ne-ar afecta imaginea din păcate...Unele apar şi din lipsa de experienţă, nu cred că domnul Dobrev a obţinut vreun beneficiu din ceea ce a făcut, pur şi simplu aşa a crezut că e bine la momentul respectiv ca să treacă punctul de pe ordinea de zi. Posibil să mai comitem gafe din acestea, cu toate că încercăm să fim foarte atenţi.

M: Pentru mine sincer sunteţi singura şi ultima speranţa pentru acest sistem politic, pe care îl consider îmbătrânit şi care nu a mai generat politicieni capabil de la Ion Raţiu încoace. Aş vrea să îl pot pune şi pe Nicuşor Dan pe aceeaşi treaptă cu domnul Raţiu sau Coposu în viitorul apropiat sau fie şi îndepărtat. Credeţi că veţi ajunge un partid cu o priză la public bună în curând şi care să redea încrederea românilor în sistem ?

A: Şi pentru mine, tot ultima speranţa este! Nu ştiu câtă "priză" putem avea la public, nu suntem genul de oamenii "vedete" cu apariţii pe la tv şi în mass-media...suntem mai mult genul care tace şi face, şi cred că o anumită parte a societăţii va valorifica şi genul asta de "politicieni". Cu siguranţă, dacă pe 11 Decembrie societatea se va mobiliza şi va ieşi la vot, vom putea face o figura frumoasă ca la Bucureşti (unde am obţinut 25% în Consilii), vom avea o notorietate mai mare şi în acelaşi timp dând şi încrederea oamenilor, că lucrurile se pot face şi altfel. Deja Dacian Cioloş ne-a arătat că se poate şi altfel!

M: Te-ai gândit vreodată ce vei mai face dacă acest partid eşuează dintr-un fel sau altul? Vei mai continua în politică sau e şi la ţine singura şi ultima şansă dată politicii ?

A: Am tendinţa să fiu mai optimist de fel, aşa că sper să nu se întâmple aşa! Dar, dacă se va întâmplă, aşa cum ziceam şi mai sus, va fi prima şi singură şansă dată politicii.

M: Într-un caz ipotetic în care USR nu atinge un nivel politic dorit, te-ai gândit dacă mai rămâi în ţară sau vei pleca iar, în Spania sau în altă ţară ?

A: În nici un caz nu pun în calcul plecarea din ţară! Şi mie, dar şi Bertei (soţia, este din Lituania) ne place enorm Bucureştiul şi pe termen lung vom rămâne cu siguranţă aici. Nu are legătură USR-ul cu asta, la fel cum n-a avut atunci când am decis în 2013 să venim în ţară (nici nu exista).

M: Slăbind acum strânsoarea asta a întrebărilor legate de USR, aş vrea să îmi povesteşti care a fost cel mai urat episod observat în Primăria Generală, legat de actualul sistem, de până acum ? Dar unul care te-a impresionat ?

A: Personal, nu pot acuză pe nimeni: toţi cu cei care am vorbit / interacţionat în Primărie s-au purtat bine şi au fost foarte amabili. Oamenii care fac parte din aparatul Primăriei al DATJ (Direcţia Asistenţă Tehnică şi Juridică), sunt foarte profesionişti şi dedicaţi, aşa că o să rămân cu ei pentru partea pozitivă.

Ideea e următoarea: pe holuri, lifturi, în consilii, ceilalţi colegi de la alte partide par destul de ok şi aborbdabili; în schimb, când începe şedinţa de Consiliu General, unii dintre ei se transformă pur şi simplu!

Probabil că se văd cât de mulţi sunt, se simt puternici şi încep să îşi schimbe comportamentul...vorbesc desigur de un procent de 30-40 % dintre colegi, aripa dura să-i zicem!

Mereu când mă întorc de la şedinţele de Consiliu, mă simt extenuat şi îmi explodează capul, datorită presiunii şi tensiunii la care suntem supuşi! Asta ar fi partea negativă din experienţa de la Primărie. Dar o asumăm şi mergem mai departe.

M: Care sunt în opinia ta, cele mai bune 3 idei, care dacă s-ar putea implementa peste noapte, ar ajuta cel mai mult bucureştenii ?

A: Cred că prima problema a acestui oraş este traficul! Vroiam să zic că pare, dar de fapt este un oraş colapsat…suntem pe locul 6 la aglomeraţie în lume!

Soluţiile vin undeva la pachet: benzi unice pentru transportul în comun (în prealabil, flota RATB să fie una reînnoită, inclusiv aer condiţionat şi condiţii umane), sistem GPS pe autobuze/troleibuze/tramvaie, afişarea orarelor în staţiile RATB (ca la metrou), sistem de management al traficului (semafoarele să dea prioriotate mijloacelor de transport în comun unde se poate).

Pe lângă toate astea, piste de biciclete adevărate (nu benzi colorate pe jos cu stâlpi pe mijloc şi borduri de 50 cm).

O altă soluţie pentru descongestionarea traficului ar fi terminarea şoselei de centură (să contribuie şi Primăria cu bani, în loc să facă “erori materiale” de 5 milioane €) şi să profităm de reţeaua deja existenţa a CFR-ului pentru o centură feroviară a capitalei (deja Ministrul de Transport din Guvernul Cioloş a demarat proiect pentru o parte a aceste “centuri”):

M: Din oraşele vizitate de ţine până acum, care ar fi cel mai practic sau folositor aspect pe care l-ai aplica şi Bucureştiului ?

A: Am vizitat foarte multe oraşe, şi cred că putem lua exemple de la mai multe!

Din fericire, nu trebuie să inventăm nimic nou, decât să le adaptăm la necesitatiile noastre. O să enumăr anumite oraşe unde am avut ocazia să şi trăiesc, pentru că într-o vizită turística totul pare frumos şi perfect.

Madrid – sistemul de “autostrăzi rapide radiale (M-30 şi M-40)” - un fel de centură a noastră (neterminată în cazul nostru), care înconjoară municipiul de 6 milioane de locuitori. A fost o soluţie gândită în anii 80-90´, aceea de a construi mai multe inele în jurul oraşului, care ajutate de mai multe túnele, îţi permite să înconjori capitala în maxim 45 minute (chiar şi când e trafic). Având 2 inele, mereu poţi alege pe care varianta să o iei, depinzând şi unde vrei să ajungi. Din aceste inele ies şi principalele autostrăzi care leagă Madrid-ul de toată ţara.

Almería – infrastructură turística – un oraş simplu, mic, fără industrie dar foarte primitor pentru turişti, punînd în evidenţă tot ceea ce oferă mai bun: soare şi plajă! Investiţii acolo unde turiştii vin şi se plimbă (faleză), baruri şi souvenir-uri în zona veche (centrul vechi) şi cel mai important: informaţii turistice. Ce vezi, ce înseamnă, cum să ajungi la monumentul „x”, orar, tarife, forme de plata...toată informaţia la orice pas, întâmpinând turistul şi făcându-l să îşi dorească să viziteze aceea atracţie.

München – transportul în comun – nicăieri n-am văzut un transport mai curat şi punctual ca în München. Preţurile într-adevăr, comparate cu cele ale noastre sunt prohibitive (doar dus spre aeroport din oraş cu trenul, costă 20€ / persoană). Nu pot să zic că au cele mai noi mijloace de transport, metroul lor îl pot numi chiar „vintage” faţă de al nostru...dar, punctualitatea şi fiabilitatea că transportul în comun te va duce din punctul „A” în punctul „B”, în orice zi, la orice ora, face din acest oraş o plăcere să te plimbi pe străzi şi să trăieşti acolo!

Aş mai adaugă şi o măsură comună pentru cele 3 oraşe: parcările cu plata în centrul oraşelor. Poate Almería ar fi exemplul cel mai ieftin în acest caz: 2€ (9 Ron), o ora în centrul oraşului. Nu încurajezi traficul şi aglomerarea în zona centrală, dar toate astea se pot aplica dacă ai un transport în comun punctual şi fiabil.

În momentul de faţă, în Bucureşti, doar metroul poate fi un aşa mijloc de transport, dacă ignorăm ce se întâmplă la orele de vârf în zonele Pipera-Victoriei-Unirii.

M: Care a fost cea mai mare pierdere de bani ai contribuabililor votată în Consiliu ? 

A: Cred că cel mai grav exemplu a fost cel de acum câteva şedinţe, undeva la sfârşitul lui Septembrie, când Primăria a făcut o “eroare materială de calcul” în valoare de 5 Milioane de Euro într.-un proiect! Era de vorba de materiale pentru spitalele din subordinea Consiliului, dar “cumva” să produs această eroare materială în calcule…

Şi tot la capitolul “investiţii”, am primit un proiect în care se stabilea valoarea unui soclu de (atenţie): 50 000 de Euro! Este vorba de un bust primit cadou din partea Ambasadei Slovaciei. Ambele proiecte au fost votate împotriva de noi, cei din USB, deoarece este aberant să faci “erori materiale” şi investiţii în statui de atâţia bani!

M: Care sunt planurile tale de viitor până la urmă şi unde te vor găsi ele ?

A: Nu pot vorbi de viitorul îndepărtat, dar cel puţin pe termen scurt, am un mic vis să zicem: anul 2020, să îmi pot primii prietenii din Spania (eventual să mă duc cu metroul să-i iau de la aeroport), şi să ne bucurăm de un România-Spania pe Arena Naţională la Campionatul European. În acelaşi timp, să le pot arata ce s-a schimbat în acest oraş, în comparaţie cu vara lui 2015 când au venit la nuntă :)

Aşa că planurile de viitor sunt strict legate de acest oraş, cel în care m-am născut şi crescut, să poată deveni o destinaţie turistică mai cunoscută dar să şi ofere o infrastructură aferentă.

M: Eşti mulţumit de actualul tău statut social din prezent ?

A: Cu siguranţă. Calitatea vieţii pe care mi-a oferit-o România în aceşti 3 ani de când sunt aici, e incomparabil mai bună decât cei 15 ani petrecuţi în Spania.

M: Mi-a făcut maximă plăcere că ai putut răspunde la întrebările de mai sus. Sincer, cum ţi s-au părut?

A: Şi mie la fel! Cred că a fost primul meu interviu serios şi la "alt nivel" :) mai făcusem unul la G2, dar era mai degrabă o prezentare decât interviu. Mult succes cu blogul, îl urmăresc mereu şi chiar mă duc la locurile despre care scrii (dacă n-am fost deja)!

Cam asta a fost întregul întregul interviu. Sper să vă fi făcut o idee despre viaţa noastră şi nivelul acesteia după aceaste răspunsuri. Eu sincer, mă simt o idee mai bine, ştiind că nu e totul numai lapte şi miere in alte ţări, precum văd toţi cei care fug mâncând pământul prin Italia sau, mai nou, Anglia. Cu nişte mici îmbunătăţiri în sistemul politic, care, din păcate, pragmatic vorbind, vor fi posibile în câteva generaţii, se va putea face ceva şi la nivel de oraş, dacă nu va fi prea târziu. Tot ce pot să sper e că oamenii simpli că cel de mai sus şi din USR, nu vor renunţat uşor la drumul la care au pornit.